La domanda

32
doramora

Teoria delle Scale di Misura di Smith  this question feed

Qualcuno saprebbe spiegarmela? Grazie!!!
Inviata da doramora on 21 agosto 2011 18:37
doramora

Tutte le risposte

Secondo Stanley Smith Stevens una scala di misura è una funzione che mette in corrispondenza le proprietà di determinati oggetti e i numeri reali.

Il modo migliore per spiegartela è citare una sua definizione: "Possiamo dire che la misurazione, nel senso più ampio, consiste nell’attribuzione di numeri a oggetti o eventi seguendo determinate regole. Il fatto che si possano assegnare dei numeri seguendo regole differenti porta a differenti tipi di scala e differenti tipi di misurazione. Il problema diventa quello di rendere esplicite: a) le varie regole per l’assegnazione dei numeri, b) le proprietà matematiche (o la struttura del gruppo) delle scale che ne risultano, e c) le operazioni statistiche applicabili alle misure effettuate su ciascun tipo di scala".

Egli distingueva infatti quattro tipi di scale:

Scala nominale

Scala ordinale

Scala a intervalli equivalenti

Scala a rapporti equivalenti

22 agosto 2011 18:44
Voto positivo
0%
Voto negativo
0%

Prendi un metro ti iecchi nderra e miseru u scaulini

23 agosto 2015 23:57
Voto positivo
0%
Voto negativo
0%

Limba chineză este cea mai vorbită limbă din lume, fiind limba oficială în Republica Populară Chineză, Taiwan și una din limbile oficiale în Singapore. Deasemeni, este una din limbile oficiale ale Organizației Națiunilor Unite. Din populația Chinei, aproximativ 95% sunt vorbitori de chineză.

Cuprins [ascunde] 1 Chineza: o limbă sau un grup de limbi 2 Chineza scrisă 2.1 Caracterele chineze 2.2 Numărul caracterelor chinezești 2.3 Istoria limbii chineze 3 Dialectele (limbile) chinezești 4 Vezi și 5 Legături externe Chineza: o limbă sau un grup de limbi[modificare | modificare sursă] Pe teritoriul Chinei se vorbesc mai multe dialecte ale chinezei, care din anumite puncte de vedere ar putea fi interpretate ca limbi înrudite. Diferențele dintre dialectele chineze fac imposibilă înțelegerea verbală, fiind comparabile cu diferențele dintre limbile romanice. Pe de altă parte, scrierea este comună tuturor dialectelor, pentru că ideogramele chinezești indică numai sensul, nu și rostirea. Astfel, doi chinezi vorbind dialecte diferite se vor putea înțelege în scris, chiar dacă nu se pot înțelege verbal.

Dialectul mandarin vorbit în Beijing este promovat de guvern ca limbă vorbită pe întreg teritoriul Chinei, cât și în Taiwan și Singapore. Odată cu întărirea curentului politic pro-independență în Taiwan, în această insulă a început să se folosească mai des dialectul local.

În Sudul Chinei este vorbit dialectul cantonez, care este limba principală vorbită din Hong Kong și Macao.

Chineza scrisă[modificare | modificare sursă] Relația dintre chineza vorbită și cea scrisă este destul de complexă. Variantele vorbite au evoluat diferit, în timp ce limba scrisă s-a schimbat mult mai puțin. Literatura clasică chineză a început în perioada cunoscută ca "Primăvara și Toamnă", cu toate că s-au descoperit înregistrări scrise începînd cu secolele XIV î.Hr. pe oasele oraculare a dinastiei Shang.

Ortografia chineză s-a bazat pe caracterele chinezești, hanzi, care sunt grafate în limitele unui pătrat imaginar, în mod tradițional, aranjate în coloane verticale, citite de sus în jos și de la dreapta la stânga în coloane. Caracterele chinezesti sunt morfeme independente ale modificărilor fonetice. Astfel, "numărul unu", Yi în mandarină, Yat în cantoneză se scrie folosind un caracter identic ( "一").

Caracterele chineze[modificare | modificare sursă] Caracterele chinezesti au evoluat de-a lungul timpului de la formele primitive de hieroglife. Ideea că toate caracterele chinezesti sunt fie pictografe sau ideografe este una greșită: cele mai multe caractere combină elementul fonetic, și sunt compuse din componente fonetice și radicali semantici. Numai cele mai simple caractere, cum ar fi 人 ren (om), 日 ri(soare),山 shan(munte), 水 shui(apă), pot fi în întregime considerate pictograme. În anul 100 d. Hr. savantul renumit Xǚ Shen în perioda Dinastiei Han a clasificat caracterele în șase categorii, și anume: pictografe, ideografe simple, ideografe compuse, împrumuturi fonetice, compuși din caractere fonetice și caractere derivate. Dintre acestea, doar 4% au fost clasificate ca pictografe,iar 80-90% ca și compuși, constând dintr-un element semantic, care indică sensul, și un element fonetic care indică pronunția. În general, elementul fonetic este mult mai exact și mai important decât cel semantic. Există aproximativ 214 radicali înregistrate în Dicționarul Kangxi.

Caracterele moderne sunt scrise folosind după stilul standard (楷书/楷书kǎishū). Diferite stiluri scrise sunt, de asemenea, folosite în caligrafie din Asia de Est, inclusiv scrisul de stampilă (篆书/篆书zhuànshū), scrisul cursiv (草书/草书cǎoshū) și scrisul documentar (隶书/隶书lìshū). Caligrafii pot scrie cu caractere tradiționale și simplificate, dar au tendința de a folosi caracterele tradiționale pentru arta tradițională.

În prezent, există două sisteme de caractere chinezești. Sistemul tradițional, folosit în Hong Kong, Taiwan, Macao (cu excepția Singaporului și Malaisia) de chinezi în afara Chinei continentale. Formele de caractere standardizate datează de la sfârșitul dinastiei Han. Sistemul simplificat de caractere chineze, elaborat de conducerea Republicii Populare Chineze, în 1954 a promovat o alfabetizarea în masă, cu o simplificare a simbolurile tradiționale, prin reducerea numărului de ștrihuri, multe forme amintind stilul rapid de scriere a caracterelor prescurtate.

Numărul caracterelor chinezești[modificare | modificare sursă] Un chinez cult recunoaște aproximativ 6 000-7 000 de caractere. Circa 3 000 de caractere sunt obligatorii pentru a citi un ziar. Guvernul RPC definește nivelul de alfabetizare în rândul lucrătorilor prin cunoașterea a 2 000 de caractere. Un dicționar mare integral, ca Dicționarul Kangxi, conține peste 40 000 de caractere, inclusiv variante obscure, rare, și caractere arhaice; mai puțin de un sfert din aceste caractere sunt acum utilizate în mod obișnuit.

Istoria limbii chineze[modificare | modificare sursă] Cei mai mulți lingviști clasifica toate varietățile vorbite ale limbii chineze moderne, ca parte a familiei de limbi sino-tibetane și cred că a existat o limba de origine, denumite proto-sino-tibetan[, de la care au derivat limbile sinice și tibeto-birmaneză. Relația dintre chineză și alte limbi sino-tibetane este un domeniu de cercetare activ, cum este și încercarea de a reconstrui limba proto-sino-tibetană. Principala dificultate în acest efort este că, deși există documente suficiente pentru a permite o reconstruicție a sunetelor limbii chineze antice, nu există nici o dovadă scrisă care înregistrează diferențele dintre limba proto-sino-tibetană și chineză veche.

Chineză veche(Chineză simplificată :上古汉语; chineză tradițională :上古汉语; pinyin: Shànggǔ Hànyǔ), uneori cunoscută sub numele de "chineza arhaică", a fost limba vorbită în timpul Dinastiei Zhou (1122 î.Hr.-256 î.Hr.),in care au fost scrise textele care includ inscriptii pe artefacte de bronz, poezia Shījīng, istoria Shūjīng, precum și porțiuni din Yìjīng (I Ching). Elemente de fonetică găsite în majoritatea caracterele chinezesti oferi indicii pentru pronunția acestorai. Pronunția caracterelor împrumutate din chineză în japoneză, vietnameză și coreeană, de asemenea, oferă informații valoroase despre chineza veche. Chineză veche folosea uneori flexiuni ale formelor. Acesta poseda un sistem de sunete, în care aspirația sau respirația aspră se utiliza pentru diferențierea consoanelor, dar, probabil, libmba chineză nu folosea tonurile de astăzi. Eforturile privind reconstructia limbii chineze vechi au fost depuse de filologii dinastiei Qing. Unele dintre împrumuturile indo-europeane timpurii în limba chineză au fost 蜜 mi"miere",狮 shī "leu", și, poate, de asemenea, 马 ma"cal", 犬 quǎn "câine", și鹅 é "gâscă". Sursa spune că reconstructia chinezii vechi este tentativa, și nici într-un caz definitivă, astfel ne se pot trage concluzii.

Dialectele (limbile) chinezești[modificare | modificare sursă] Mandarină - baza limbii literare moderne - 836 milioane vorbitori Șanhaieză (Wu) - 77 milioane vorbitori Cantoneză - 77 milioane vorbitori Taivaneză (Min) - 60 milioane vorbitori Jin - 45 milioane vorbitori Xiang - 36 milioane vorbitori Haca - 34 milioane vorbitori Gan - 31 milioane vorbitori Hui - 3,2 milioane vorbitori Pingua (apropiată de cantoneză) - 2 milioane vorbitori Vezi și[modificare | modificare sursă] Pinyin, sistemul de scriere cu alfabet latin al limbii chineze. Ileana Hogea-Velișcu Florentina Vișan Legături externe[modificare | modificare sursă] Mihnea Voicu Șimăndan, Învață limba chineză: Anul Nou Chinezesc (lecție specială) [ascunde] v • d • m Republica Populară Chineză — Chinezi — Limba chineză mandarină

24 agosto 2015 12:38
Voto positivo
0%
Voto negativo
0%

Si parla di teorie del valore in economia per indicare l'insieme delle concezioni ... l'utilizzo del grano o di qualche altra merce composita da usarsi per la misurazione. ... Quest'approccio permette a Smith di capovolgere il punto di vista di ...

28 novembre 2012 13:58
Voto positivo
0%
Voto negativo
0%

ASKuola non valuta nè garantisce l'accuratezza dei contenuti inviati dagli utenti. Leggi le Condizioni di Utilizzo del Servizio

.